Ascultă
Pauză
Roboțelul Nick
Nick era un mic roboțel, cu ramură argintie și ochișori verzui, însă nu era deloc un roboțel obișnuit. Spre deosebire de colegii lui roboței, el era tare prietenos și îi plăcea să socializeze și să aibă cât mai mulți prieteni.
Roboțeii, în general, răspund doar la comenzi și nu prea simt nevoia de a se împrieteni.
Atunci când Nick îi căuta pe colegii lui ca să stea de povești sau să se joace diverse jocuri, aceștia îi spuneau:
— Noi suntem roboței. Noi răspundem la comenzi. Nu avem timp de pierdut.
Asta îl mâhnea pe Nick.
Însă, într-o zi, la magazinul de roboței veni un băiețel pe nume Marius. De ziua lui, tăticul îi promisese un cadou fantastic. Așa ajunse roboțelul Nick acasă la Marius, în camera lui cu pereți albaștri, plini cu planete și stele lipite pe tavan.
La început, Nick avea emoții, deoarece se afla într-un loc nou, dar cu timpul a prins drag de camera lui Marius, iar de Marius și mai și… În scurt timp cei doi au ajuns cei mai buni prieteni. Nick era, de fel, foarte curios și îi plăcea să exploreze. Tare fericit a fost când a aflat că Marius împreună cu tatăl său călătoreau foarte mult.
Astfel, Nick a plecat în aventura vieții sale și a călătorit prin multe țări ca: Spania, Grecia, Italia, Germania, Franța. Peste tot, el era companionul lui Marius și împreună au descoperit multe locuri frumoase. Zilele lui Nick și Marius erau pline de aventuri și jocuri – se amuzau pe cinste, iar seara, Marius avea mereu grijă să îl pună pe Nick pe răftuleț la locul lui, să îi dea o îmbrățișare și să îi spună „noapte bună”. Timpul a trecut, iar Marius a crescut și a plecat la facultate, iar acolo nu l-a ai putut lua cu el și pe Nick. Astfel, Nick a rămas singur în camera cu pereți albaștrii si tavan cu stele și planete… Zilele se scurgeau, anotimpurile treceau, iar Nick era tot acolo, singur, uitat de Marius pe un răftuleț, dar după multă vreme Marius se întorsese acasă de la facultate, iar când a intrat în cameră, l-a zărit pe raft roboțelul său, bunul său prieten din copilărie.
Atunci s-a hotărât să îl pornească și să stea împreună de vorbă. Însă Nick nu pornea. Scotea un zgomot bizar:
brrrr… brrrr… și apoi luminile lui se stingeau… Oare ce o
avea? se tot întreba Marius.
A doua zi de dimineață, Marius s-a hotărât să îl ducă pe Nick la doctorul de roboței. Domnul Mircescu era un reparator iscusit – repara orice aparat electronic și era cel mai priceput din tot orașul. Însă, când îl văzu pe Nick, nu prea știa ce ar putea să aibă. “Sistemele și senzorii funcționează, dar pare să prezinte o defecțiune la părțile de asamblare” spuse domnul Mircescu. “Marius, nu știu dacă îl putem repara pe Nick, însă îl poți lăsa aici câteva zile până vedem ce putem face…”.
Marius se simțea trist,
îl neglijase atâta timp pe Nick, au trecut multe luni,
aproape un an de când nu mai interacționase cu bunul său
prieten. După câteva zile, întors de la magazin, Marius
află cu bucurie că Nick funcționa, însă când l-a pornit
acesta i-a spus:
– M-am simțit atât de singur și izolat, tu ai plecat multă vreme și nu ai mai venit deloc acasă, iar cu mine nu a mai stat nimeni de atunci…
Marius simți cum inima lui se strânge și zâmbetul îi dispăru de pe față:- Te rog să mă ierți, dragul meu prieten. Ai dreptate! Am fost așa ocupat cu învățatul încât am uitat să mă gândesc oare ce faci tu, dar m-am hotărât!
Marius a înțeles cât este de important să îți arăți
grija și iubirea față de prietenii tăi și să îi tratezi cu respect.